Pescăriță de crabi în Norvegia: răul de mare, munca pe mare și lupta cu diagnosticul

„Eram gata să iau o barcă și să plec singură acasă”

Astăzi o avem ca invitată pe Lina – o pescăriță de crabi care lucrează în flota norvegiană. În acest interviu ne va povesti despre viața ei pe mare, cum a făcut față răului de mare și ce încercări i-au însoțit drumul în profesie.

— Lina, povestește-ne puțin despre tine. De unde ești și cum ai ajuns în acest domeniu?

Sunt din Moldova și am ajuns pe o navă de crabi complet întâmplător. Totul a început cu o glumă, când căpitanul a propus să-și ia și soțiile în cursă. Noi n-am luat-o în serios, dar după câteva luni mi-au trimis biletele – atunci am înțeles că e serios. Mi-a fost frică, pentru că nu aveam nicio experiență, dar dorința de a încerca a învins.

— Ai avut rău de mare? Cum te-ai descurcat cu el?

Da, am avut mereu rău de mare. Chiar și pe vreme bună mi se făcea rău. Pe navă nu se fac concesii – dacă te simți rău, nimeni nu-ți spune: „Du-te și odihnește-te”. Cel mult, dacă nu ești deloc în stare să lucrezi, poți intra o zi în carantină, dar ziua aceea nu ți se plătește. Pastilele nu mă ajutau, doar îmi înrăutățeau starea – mă făceau foarte somnoroasă. Până la urmă pur și simplu am îndurat.

— Ai menționat că ai o boală rară. Te împiedică să lucrezi pe mare?

Am scleroză multiplă – o boală autoimună care distruge sistemul nervos. Acum nu mai e atât de rară, iar în ultima vreme tinerii se confruntă tot mai des cu acest diagnostic. Dar am trecut totuși examenul medical fără probleme. Pe mare se poate lucra, dar uneori devine foarte greu. Au fost momente când îmi amorțeau picioarele și mi se înrăutățea vederea, dar n-aveam încotro – pur și simplu continuam să lucrez.

— Cum a decurs examenul medical? Candidații sunt verificați riguros?

Am făcut examenul medical în Bulgaria. Acolo nici nu te întreabă de boli cronice. Important e să nu ai infecții – HIV, tuberculoză. La femei se verifică sarcina, pentru că în Norvegia pot exista prestații sociale pentru marinarele însărcinate. Procesul în sine e simplu – analize, radiografie pulmonară, examinare și gata.

— Cum ai reușit să îmbini cursele cu tratamentul experimental din Italia?

A fost un proces complicat. În primele șase luni zburam în Italia la fiecare două săptămâni. Apoi – o dată la trei luni. Când ești în cursă, nimeni nu te lasă să pleci pur și simplu. Dar reușeam să mă organizez astfel încât să fiu acasă la datele programate. Ce-i drept, uneori trebuia să plec mai devreme decât aș fi vrut.

— Cum decurge o zi obișnuită de lucru pe navă?

Sistem de cart: 8 ore de muncă, 4 ore de odihnă. Uneori 8 ore la rând, apoi 8 ore de odihnă. Nu ai posibilitatea să-ți iei pur și simplu o zi liberă – procesul nu se oprește. Munca în fabrică e monotonă – același lucru în fiecare zi. Pe punte e mai greu fizic, dar acolo măcar timpul trece mai repede.

— Cât câștigă pescarii de crabi în Norvegia?

Tariful de bază este de 266 de coroane pe oră. Pe lună ies aproximativ 80.000 de coroane (circa 7.000 de euro). Plus bonusuri pentru captură. În medie, în 45 de zile am câștigat aproximativ 10.000 de euro.

— Ce naționalități lucrează pe nave?

Foarte mulți vorbitori de rusă: din Moldova, Ucraina, Rusia, Letonia. Limba oficială este norvegiana, dar la muncă se folosește mai des engleza. Rusa e răspândită, pentru că majoritatea marinarilor provin din țările CSI.

— Este greu pentru o femeie să lucreze într-o profesie atât de masculină?

În Norvegia nu există discriminare – salariile sunt egale. Pe punte e mai greu fizic, dar acolo lucrezi în mișcare, timpul trece mai repede. În fabrică stai în aceeași poziție și îți înțepenește spatele. Fiecare loc are greutatea lui. Femei pe nave sunt puține, dar sunt tratate normal.

— Este adevărat că armatorii preferă să angajeze străini?

Da, pentru că străinii muncesc mai sârguincios decât localnicii. Norvegienii sunt mai puțin motivați, iar oamenii din CSI sunt gata să muncească.

— Cum stau lucrurile cu internetul în cursă?

Pe nava noastră era Starlink – internetul era bun, dar căpitanul bloca TikTok, YouTube și alte platforme, ca să nu se consume traficul. Dar găseam modalități să le ocolim. Se poate suna, dar semnalul în cabine e slab.

— Cum stau lucrurile cu mâncarea?

Masa se servește de trei ori pe zi, totul gratuit. Dacă ai ratat prânzul – poți lua mâncare din frigider. Sunt legume, carne, pește, iaurturi. Înainte de cursă îți poți cumpăra ceva în plus.

— Ce sfaturi le poți da începătorilor?

Cel mai important – să nu renunți. Să trimiți CV-uri, să încerci la diferite companii. Fără experiență e greu să ajungi într-un echipaj bun, dar e posibil. Trebuie să înțelegi că e o muncă grea fizic și să fii pregătit pentru asta.

— Ce le-ai spune oamenilor care se tem să se angajeze pe mare?

Trebuie să încerci. Important e să vrei. Eu am ajuns pe navă întâmplător, iar acum asta e o parte uriașă din viața mea. La început ți-e frică, dar apoi te obișnuiești, iar greutățile se uită. Important e să mergi până la capăt și să nu te temi.